Bătrâna Marea


Au dreptul să vorbească despre viaţă
cei pe care îi visezi
şi visul în care apar îl numeşti sărbătoare.
De două ori am visat-o pe Marea .
De fiecare dată Marea îmi ărata cerul.
Primul cer a fost întunecat .
Al doilea cer a fost înroşit de apus.
Mai multe ceruri nu mi-a arătat Marea.

Ce este de luat din mâini bătătorite?
Ce altceva decât un pui de fazan
găsit în sfâşietoarea baltă?
Acest cimitir ce îşi amestecă morţii
cu lemne putrede de lotcă.
Ce este de amintit dintr-o bătrâneţe la marginea lumii ?
Nimic altceva decât o copilărie frumoasă,
decât sublimul de a te chema Marea
şi de a veni în somnul celor vii pentru a le arăta cerul.

Îmi amintesc buchete de liliac
pe care Marea le rupea din grădina ei.
Şi nu este de amintit liliacul,
dar faptul că Marea îl rupea
Îl rupea
Îl rupea
îl rupea din iubirea unei bătrâne
care se numea simplu
Marea.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *