Bună ziua, tu, noapte bună!


Bună ziua, Domnule Profesor!

Îmblânzitor de licurici nu vă spune nimic
la fel de bine se pot îmblânzi mărgele galbene din fosfor cu un gât de lebădă
la fel de bine se poate îmblânzi o lună plină cu o seară de jazz
eu voi şti mereu însă că legile publice sunt o cafea dulce amăruie în sala 304 cu muşcate şi un caiet cu note, ciment neuscat în care copiii din faţa blocului îşi scriu primele nume
toţi eram jurnalişti, toţi eram poeţi, toţi eram preşedinţi cu carioca şi creioane dermatograf,
casa, gardul, copacul verde şi cei doi părinţi ţinându-se de mână din desenele de clasa I se simţeau acolo în caietul cu note şi legi,
Acum sunt….
Acum sunt o sală plină şi o altfel de lege.
Margini n-am
margini are doar foaia de hârtie,
eu am doar un păr lung cât drumul şi o câmpie zvâcnind de greieri îi pot număra
fiecare vorbeşte diferit
Le voi căuta pe Ani, Diana, Mara
ne întâlnim duminică la o cafea?
Aş vrea să vă spun ce le răspund celor ce mă-ntreabă
Cine este, Domnul Profesor?
O noapte bună cu vise râzând în somn
o cafea fără noimă,
în zaţ bulversam Republici, din minute făceam calendare romane, în ţigări ardeam Sodome, din scrum cădea Constantinopulul

vom face legi, vom fi preşedinţi destituiţi, vom fi jurnalişti bătuţi, vom fi Arlechini fără lacrimi
ne întâlnim duminică la o cafea?
Cu stimă,
Cece, de la Grupa de Comunicare

Dragă Domnişoară,

Îmi este greu să vă răspund eu în locul soţului meu, dar pe
17 aprilie 2006, datorită unui stop cardiac, profesorul s-a dus la cele
veşnice.
Domnul profesor este îngropat la Cimitirul Iancu Nou.

Mă plimbam într-o zi de copilărie pe digul apelor mele
tufişuri de zmeură ca petele de cerneală scurgându-se din peniţă
pe manuscrisul neterminat al autorului chiar atunci răpus de infarct
tufişuri de zmeură m-au surprins
erau coapte pe-o jumătate, pe cealaltă jumătate verzi, crude ca legendele
tufişul nu s-a mai gândit la cealaltă jumătate, prima văzând-o împlinită
Sunt drumuri, legi, domnule profesor, pe care le-am gândit doar pe jumătate.
Bună ziua, domnule professor! Mă auziţi sau rădăcinile de iasomie v-au înfundat tâmplele?
Bună ziua, tu, noapte bună râzând în somn!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *