Bunicul meu, Seghei 1


de-neuitat

Ce-mi voi aminti despre tine?

Că te-am văzut toată copilăria

cu barba stufoasă şi părul lung.

Că mergeam împreună la ghiol,

o corvoadă săptămânală pentru tine,

când îţi puneai sub pălărie o frunză imensă de brusture

ca să-ţi ţină umbră.

Îmi voi aminti

că purtai chiar şi atunci cămaşa de starover,

încinsă cu un cordon franjurat,

deşi nu înţeleg nici azi cum l-ai iubit tu pe Dumnezeu,

tu, prea omenesc pentru religia noastră.

Când mă gândesc la tine,

peste toate timpurile, se usucă flori mov de brusture,

despre care aş scrie la nesfârşit.

Planta înflorește, în continuare, pe malul ghiolului,

dar nimeni nu-și mai așază frunza ei aspră, sub pălărie,

cu aceeași iubire cu care ai așezat-o tu.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “Bunicul meu, Seghei