de neuitat


de-neuitat

ce-mi voi aminti despre tine?

că te-am văzut toată copilăria cu barba stufoasă şi părul lung

că mergeam împreună la ghiol

o corvoadă săptămânală pentru tine

când îţi puneai sub pălărie o frunză imensă de brusture

ca să-ţi ţină umbră

 

îmi voi aminti

că purtai chiar şi atunci cămaşa noastră încinsă cu un cordon franjurat

deşi nu înţeleg nici azi cum l-ai iubit tu pe Dumnezeu

tu prea omenesc pentru religia noastră

 

ce-mi voi mai aminti despre tine?

că erai ultimul din neamul tău şi printre ultimii din specia ta

aveai genul de chip

pe care mulţi l-ar fotografia pentru Național Geografic

 

dar îmi voi aminti şi că voi doi nu v-aţi iubit

ai blestemat şi i-ai dorit cele mai cumplite morţi

mi te-am imaginat de-a lungul timpului

dincolo de iubire pe un maidan nesfârşit

pe care înfloresc în origami splendide gunoaie

 

şi peste toate câte au fost de câine sau de om

se aştern doar frunze de brusture

despre care aş scrie

la nesfârşit deşi mulţi vor considera

că nu este nimic de dat memoriei

aş scrie la nesfârşit despre tine

şi poţi să-i spui poezie sau perfidie

îi poţi da orice nume

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *