Îngrijire omenească


„Plin de merite, şi totuşi în chip poetic, locuieşte
Omul pe acest pământ.”

Holderlin

Acea colivie ce închidea omul
cu o pereche de aripi imense
s-a spart, spre mirararea tuturor celor
care ştiau despre colivii
că se deschid.
Dar, da, coliviile se sparg
de o simplă boare marină
sau de golul dintre doi copaci.

Din vârful unor trepte rudimentare
a coborât acel om
într-o stradă banală
într-un aer citadin, perfect lumesc, perfect divin
pentru o la fel de pământeană căutare
pentru o căutare de păduchi
pentru o căutare de suflet sau de un somn adânc.
Omul are dreptul la o potecă pe care se merge intens.

Nu vorbesc emfatic despre întâiul alungat,
nici despre lucrarea
desprinsă din unghia dumnezeiască.
Iubesc să-l văd pe omul din fiecare
într-un tablou
cu un soare puternic, de penel nebun,
răsfrânt peste un câmp reticent
pe care trece paşnic
omul,
acel om,
acest om,
tu sau oricine.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *