Inima ta nelocuită


Mă tem de tine ca de-un vis profund,
de-acea cădere nesfârşită-n gol
Ea spune îngrozită dând nas în nas cu ziua :
„am visat o cădere în gol!”
dar ea se teme de legi şi de apocalipsă.

Mi-aş irosi toate vieţile înnodându-le cap la cap
să cobor ca pe funie în gol
să pun eu stindardul de deţinător.
Aş fi atunci deţinător total de tine şi de vid.

Ochii tăi nu sfârşesc în mine niciodată
deşi din mine niciodată nu ies.
E ca în povestea
cu nebunul Fane
când ţi-a intrat în casă
s-a întins în pat,
înainte, s-a închinat la icoană
a mâncat strugurii din tavă.
Tu n-ai zis nimic.
De ce mi-e frică să te întreb
ce faci în casa mea cu muşcate roşii la geam
aşa cum ţie îţi-era frică să-l întrebi pe nebunul Fane?
De ce nu te întreb furioasă
cine ţi-a zis de cheie că-I sub preş,
sub atriul drept?

Acum că tot ai venit
hai să locuim în inima mea,
iar inima ta o ţinem pentru oaspeţi.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *