Ţuică de salcâm


Tata doboară salcâmul. Îi spune o poveste moldovenească
să se desprindă scoarţa.
Judecata bună din care face tata ţuică.
Straşnică beţie de salcâm.

„Diet, vino să tăiem salcâmii pentru cocină şi ţuică!”
„Unde? La Doi Salcâmi”?
„La Doi Salcâmi”, preotul Serghei desenează cu cizma în pământ.
Femeile îi renasc la Doi Salcâmi copilul mort de dizenterie.

Femeile de la Doi Salcâmi nu miros a chizeac, nici a casă prăvălită.
Au fustele roşii şi sticlele destupate, dragele de la Doi Salcâmi.

La Doi Salcâmi preotul Serghei vinde bluza de lână
a bunicii mele Ecaterina, cadou de mamă.
Mandatariha o despleteşte. Îşi face ciorapi.
Seara îmi aduce cârjele lui Serghei.
Judecată de salcâm, întinde-mi-te pe frunte!

Timp nebun când copiii mâncau dude în cimitir!
Timp bătrân când fetele dansau murdare la Doi Salcâmi!
Timp sălbatic când se răsuceau femeile la horă
şi lumea nu-mi spunea nimic!
Furnicile mi se urcau pe zgârieturi,
oamenii se ţineau de mână la „Isaia dănţuieşte”.

Tinerii cinstesc bătrânii cu ţuică albă.
Judecata bună de salcâm
a oamenilor înscrişi în lista de Italia!

Glosar
Mandatariha-vânzătoarea

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *