Un arlechin în trecere


Să întindem brațele
pentru o plasă
în care se vor prăbuşi păsările moarte!
Aripile rupte
sunt în mâinile noastre.

Niciun om nu a zburat vreodată
mai sus de propria-i nebunie.
Doar păsările care-și întrec propriul zbor
ne privesc
și ne aplaudă.
Printre noi trec arlechini cu trompetă.
Cântecul lor ne îngenunchează.

Trupurile de pământ ni se fărâmițează.
Ne cerem înapoi. Păsările moarte cad putrezind
peste noi.
Îngeri izgoniți și prinși în colivii
pentru a-i pedepsi
apoi cu o libertate omenească.
De departe, arlechinul vede spectacolul:
movilițe de pământ peste care sunt întinse aripi,
iar
. el se strecoară sub păsările moarte
ca un copil între brațele mamei

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *