Oricât de exotic ar suna, numele tău s-a desprins dintr-o lista
în care mai erau Marcu, Astafi, Cuzma, Alexei,
rezonanțe ale unui trecut pe care nu-l mai poate striga decât numele tău.
Crede-mă, iubire, merită să fie rostit.
Ei merită să fie amintiți ori de câte ori ți se va spune pe nume.
Viețile lor nu au avut nimic extravagant-au fost blamați
fără să știe de ce-grija lor era doar să aibă stuful uscat
pentru iarnă și peștele pe frânghie, au luptat pe front
fără să știe exact pentru cine, unii dintre ei nu s-au întors, deși au fost așteptați.
Mă gândeam să-ţi dau un nume care să amintească de mare şi nisip.
Dar marea își spune nemurirea cu fiecare val și nisipul cu fiecare fir.
Cum să-ți spun
în așa fel încât, atunci când îți vei auzi numele,
să ştii ce sunt eu, ce simt eu, ce-au fost ei și cum vor rămâne
în numele tău?
Trăsăturile tale, natura ta sunt create pentru a purta o istorie
pe care nu o reclamă nimeni.
În numele tău ei dorm liniștiți
oameni pe care i-ai fi putut iubi
așa cum i-am iubit eu fără să îi cunosc.
Viețile lor curg în sângele meu și al tău
și se îndreaptă către rădăcinile aceleiași sălcii.