Judecaţi-mă, frumoşilor!
Am fost Cuzma, aveam harmoşcă şi raniţă cu peşte uscat.
Judecaţi-mă, curtenilor!
Am făcut feţe de masă din paraşute.
Ah, ce tânăr când blestemam ca un scaun de tortură!
M-am întors din război. Am vândut o lotcă de peşte
şi am cumpărat zon.
Aveam un copil alb şi o femeie cu tifos.
Am plâns pentru mama cheală a fiului meu.
Ah, ce tânăr când recitam Caterina!
Tata, Petrichei, fost partizan, umblă iarna în tălpile goale,
se închină când bea apă, când mănâncă, când iese din casă, când fată argamacii.

Judecaţi-mă, regeştilor !
Eram Cuzma, starover născut într-o aboră,
în găleata de muls vitele.
Ah, ah, ce tânăr şi urât ca şalupele gri ale ucrainenilor!
Un şlep încărcat cu haine pentru militari români
a fost bombardat şi azvârlit pe mal.
Femeile cu tifos purtau vestoane,
paţanii purtau mantale,
bătrânii purtau paştanichii
Femeile mâncau papură şi laptele se acrea în piept,
bătrânii plecau să moară în pădure.
Ne lăsau pe masă o felie de pâine din mei.
Ah, ce femei bune de iubit la liziera pădurii Letea!
Ah, ce bătrâni buni de îngenuncheat înainteal lor!
Ah, nisip steril ca femeia cheală cu tifos!