Firesc ar fi, Nina, ca digul să-ţi aducă herghelii de cai sub unghiile negre
când tu îl strigi pe Maliuc.
Gemenii caută sub nuferi grădinile suspendate ale Semiramidei
şi se întorc acasă spunând
“Mamă, n-am găsit decât un cuib de bizam şi un plaur fără ouă de lebede, ca un hadâmb!”

Despre valuri se spun multe războaie
gemenii tăi detonează calendarele sub ape
şi doar bătrânii se grăbesc să strângă lunile
în care au aprins sfinţilor lumânări.
Gemenii tăi blonzi au uitat ziua în care balta a devenit a doua lor placentă.

Mi-e teribil de somn şi tu, Nina, mi te aşezi pe pleoape
cu şoldurile ca o lună, de 31 de zile, împlinită.
Uneori te ridici, mă trezesc şi le întind gemenilor tăi 50 mii
şi un pumn de porumb pentru malanca,
un pumn de porumb pentru străzile cu şanţuri de mentă.
Mă înţeleg în picioarele tale desculţe mai bine ca într-o autobiografie.
Mergi, Nina, mergi, umple-mi paharele şi străzile, umple-mă.