Şi-a snopit din bătaie mama până ce aceasta şi-a dat ultima suflare.
Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă loveşte cu piciorul în scaun.
Arde, mamă, leagănul cu care ne apropiam de oameni!
Servitoarele râd.
Măgarul îşi mută crucea de pe spate şi o îngroapă în pământ.
Măgarii nu mai sunt sfinţi.

Sătenii sunt îngroziţi de bărbatul care şi-a ucis cei cinci copii.
Regina Mamă îşi doreşete o mamă. Primeşte o rochie din catifea roşie. Regina mamă mulţumeşte pentru mamă.

Femeia a vrut să se sinucidă, dar s-a răzgândit.
Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botniţele miros a salivă învechită.

Frumoaso, cu pistruii copiilor tăi abandonaţi în ploaie!
Frumoaso, cu reginele care fug din palate
ca să chiuie la porţile scunde!
Frumoaso, cu mamele care-şi târâie sufletul
pe prispa copiilor patricizi!
Adoarme-mă cu acelaşi cântec de leagăn!