cadavre exquis

Cătălina Cadinoiu, Adrian Diniş

Segmentul cel mai fraged din idealul de actor al chelnerului, l-am dat celui mai visător dintre noi.

Aici Dunărea se varsă în Dâmboviţa, spune-i oricui de sânge albastru şi îţi va spune că eşti fiu de pescar.
L-am cunoscut pe tatăl pe care tu nu l-ai cunoscut, băiete,
şi nu poţi să nu-i ai la suflet pe oamenii ăştia.

La bodega de pe chei ne cresc dinţi de lapte şi zidarii sunt atât de buni să ne ridice gardurile cele mai înalte.
Involuntar rămânem cu dinţi de lapte
fericiţi că şerpii ne caută de sânii pe care nu-i vom avea niciodată.

Aici toţi ne-au cunoscut taţii şi am putea fii cu toţii fraţi.

Măcar de-ar ploua peste corpurile noastre goale ca brânzoaicele
goale nu pentru că ne-am iubi sau n-am avea zdrenţe
goale pentru că am fost comparaţi cu nişte sticle
care umplu degrabă mesele.

Epavele se întorc în Dâmboviţa pescăruşi
Epavele pe care le vedeţi în ape sunt corpul golit de suflet,
de aia îşi fac rechinii culcuş
Dar altfel pescăruşii care nu cer niciodată de mâncare
îşi prind singuri peştele şi îşi hrănesc odraslele cu carnea lor.