M-am trezit în mijlocul ploii delirante
cu conștiința iubirii despre care nu pot vorbi pentru că o lumină străină de abilitățile mele
a plecat din mine,
se compune și se recompune în particule
pe care le regăsesc doar atunci când copiii mei
desenează, cu cretă, emoții.

Și toată lumina care a plecat din mine
stă cu genunchii îndoiți, în mijlocul camerei,
cu nume jucăușe de crisalide
rostogolite la vale, până la stâncă, cu bătaie lungă
de fluture nocturn.