Cină 2

Din ochii lui au scăpat toate Speciile inimii.
Au fugit la răsărit
trăgând după ele nebunia, sfiala, amorul.
Se întorc la apus
şi atunci se aşază în jurul mesei
tăcuţi
lângă Cina cea de taină.
Astfel rămân uniţi
într-o adunătură aproape identică.

Uneori, din ochii lui, aştept
să coboare Dumenzeu,
să-mi râdă ca un copil găsit în ascunzătoare.
Alteori,
o noapte străină îi fură chipul şi eu pândesc,
înaintea lui,
ca un rege nebun,
să se facă lumină.

Alte poeme:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “Cină”

  • Răspunde ↓
    Violeta S.

    Avem uneori impresia ca suntem spectatori pe o scena oarecum incarcata de „sfiala, amor, nebunie” si uite cum dincolo de perceptia noastra ratacim neintelesi.

    • Răspunde ↓
      administrator

      Cum spunea George Călinescu? Otilia c’est moi. Mă bucură tare mult faptul că te-ai mai oprit pe aici. Voi încerca să postez câte o poezie nouă în fiecare miercuri şi sâmbătă. Toate cele bune!