Starea graului copt iti seamana, vietate,
în rotunjimea îngenuncheată
a hainei tale de om
umilă, pioasă la nevoie
eşti în căinţă bobul copt, galben şi secerat.
Când vei stârni milă
celor care s-au prăbuşit dumnezeieşte,
printre animalele îngemănate
un frate, ultimul, te va plânge.
Dar aşa cum eşti învăţată, vietate, în ultima clipă
îţi aduci aminte
că nimic sfânt nu s-a spart în tine
ca să luminezi altfel decât o sărmană pată de putregai.