Eu nu iubesc:o vietate bizară
țâșnește într-un lan de maci
și se întoarce cu o pasăre colorată,
nici nu mângâi pentru că se crispează în palmă
apa înghețată care mi-a fost predestinată
până la moarte,
nici nu sunt sau, dacă prezența mea
aduce cu vreun fel de existență,
este doar adierea unui evantai
într-o iarnă siberiană,
nici nu merg-sunt doar mișcările
unei sălbăticiuni eliberate
într-o lume de cristaluri și etichete,
eu doar solidarizez cu acel cub de gheață
ce se topește delicat în vinul tău ars.

Este frig în pielea mea,
frigul din mijlocul unui clopot.
Mi-aș dori să fie ceva solar în mine
-cultiv narcise,cu mănuși, departe de inimă-,
să mă întind langă tine
ca o pisică adormind pe clape
după ce muzica s-a sfârșit.