Ajut-mă să mă ridic: am căzut

la granița dintre un măr prea copt și un soare de toamnă.

Poate merit să fiu aici, la limită,

să-mi măsor victoria a la Pirus,

dar iminențele sunt fastidioase,

nimic mai anost decât să fii sigur că în această clipă vei muri.

Toate încercările de a te strecura printre secundele acestei agonii,

toate mâinile care îmi vor prinde ceafa ca într-o menghină.

Ajută-mă să mă ridic,

să rămân indiferentă pe o bancă indiferentă

–doar mâinile puțin obosite

să le strecor în părul tău.