Lasă timpurile revolute: acolo eu nu mai sunt.
Azi descriu o fereastră pe care o deschizi
ca să urezi o dimineață fericită tuturor.
Doar noi doi suntem pe această insulă
și ceasul tău bate în pielea mea.

Nu vreau să te înțeleg pe deplin deocamdată,
tu încă mai porți marea,
încă mai rămân dâre de nisip pe marginea nopții
-aceeași noapte, neschimbată-
între zumzetele ei obișnuite
îmi amintesc ziua în care
un bulgăre de pământ și un bulgăre de nisip au făcut
casă.