În rădăcinile de stuf revăzusem acel an
cu rochie roşie şi pantofi mărimea zece,
mă-ndepărtam cu tata-n lotcă de liman
iar stufu-n amintiri mi se grăbea să plece.

Soarele, cu o vădită parodontoză,
cădea în genunchi ca un miel decapitat.
Unde-s apusurile ca gingiile de sugar sau răsăritul ca o roză?
Sau poate e acelaşi soare, de alţi pantofi reinventat.