Ghiolul nebun


Îmi lipseai doar tu pe acest liman al jocului,
dar a fost o fericire să te aștept.
Știam cum vei fi, știam cum vei veni, zâmbind,
cu gândul la nebunia tuturor posibilităților.


Te așteptam pe tine, în mijlocul atâtor incandescențe,
ca să-mi împlinești sarabanda.
Ar trebui să mergem din casă în casă.
Îi smulgem dintre pietre, apoi îi purtăm spre miezul nopţii unde își vor lepăda furia până la răsărit.
Sau ar trebui să-i lăsăm, să le înflorească veninul,
să ne bucurăm de spectacol și apoi să-i dăm uitării.


Dar nu poți trece indiferent.
Îţi aminteşti răcoarea noroiului pe genunchi?
Este supremul omenesc: un cutremur şi o plăcere - nu te poți abține.
Mereu vom căuta în ura celorlalți decisiva iubire de sine.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.