Privire în urmă


 

Pământul meu de inimă este tăiat
de cele două drumuri
de brazi şi mesteceni
Două cuţite care se împrietenesc în aceeaşi rană.
În mijloc are o vatră de foc
la care se încălzeşte
uneori cel mai vânat zeu,
alteori cel mai învăpăiat ascet.
Într-un colţ se destramă
o singură salcie ca o singură pisică cenuşie, bătrână.
Mesteceni şi o salcie,
ţiganii de vatră ai pământului meu de inimă.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.