Fascinant cum intră în tine locurile

în care ai existat deplin,

şi fac din sufletul tău un oraş liniştit:

case pe care le iubeşti

îngrijite, pastelate,

cu cariatide solemne,

de soiul celor lângă care săracii

şi copiii orfani

adorm profund.

Un oras tihnit, azi, inima mea!

Subterane amiabile, cu vechi dictatori

ascultând muzica tuturor clovnilor trişti,

foste crame

şi o zi mult aşteptată.

Dar, cu toate locurile,

adunate în deplină armonie,

oraşul are melancolia cătunului aparte

în care apele, pădurile, oasele

au scris unica religie

în care au crezut şi câinii.