Îmi spui
că lebedele cele două
sunt doar două gondole
că nu merită lacrimi
două bărci de lemn.
Nu pentru că plaurul n-ar putea fi o Veneţie
cojile însă,
un pui
acum pe umăr urcându-mi-se
nu pot mima un carnaval,
un nou născut îţi plânge-n braţe,
iar tu îmi spui că se preface?

Prefă-ţi frunzele însângerate ochi fardaţi,
prefă-te toamnă bal mascat
prefă-te sânge o purpurie crinolină!
Ştim amândoi
nu e nici toamnă cu stejari în foc
nici carnaval cu ruj pe gât,
sunt aşchii din lemnul de gondolă
la alicele puştii tale răspunzând.