Rană deschisă



Acolo unde s-a-nghesuit moartea,

voi planta o floare,

iar peste un trandafir fanat, voi lăsa un pui de vulpe

și, dacă în vârful oricărei dărâmături, din orașul meu, aș vedea un animal zglobiu,

m-aș așeza pe marginea drumului și aș fredona un cântec vesel.

Cum putem scăpa din această boală?

Am stat prea mult timp cu ochii holbați la un timp violent,

în așteptarea unei secunde potrivite.

Am pândit cu atâta încordare încât orice emoție îmi poate deveni fatală.

Ne bizuim pe sănătatea unei răni deschise.

Ți-am spus de atâtea ori că, dincolo de acesta grămadă crapuloasă,

orice cuvânt sună altfel.

Îmi răspunzi mereu că nu putem pleca,

că oriunde ne-am duce,

vom fi veșnic morbul care pătează mochetele albe.

Trebuie să fim fericiți aici, între bacteriile învoalte.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.