Acolo unde s-a strecurat moartea, aș lăsa un pui de vulpe dacă ar fi un semn de refacere pe maidanul ospiciilor familiare.

Cum putem scăpa din această boală?

Am stat prea mult timp cu ochii holbați la un timp violent,

în așteptarea unei secunde potrivite.

Am pândit cu atâta încordare încât orice emoție ne poate deveni fatală.

Ne bizuim pe sănătatea unei răni deschise.

Ți-am spus de atâtea ori că, dincolo de acesta grămadă crapuloasă,

orice cuvânt sună altfel.

Îmi răspunzi mereu că nu putem pleca,

că oriunde ne-am duce,

vom fi veșnic morbul care pătează mochetele albe.

Trebuie să fim fericiți aici, între deliruri.