O lume însăilată

căreia orice nouă șlefuire nu-i mai aduce

decât un plus de ridicol.

Arena unui bâlci

regizat la nesfârșit.

Stai pe margine și cântă ceva prostesc

să se potrivească!

Ne pregătim să lămurim acest circ, odată pentru totdeauna, într-un limbaj de cotitură.

Ne pregătim de grotescul suprem, cu fanfară.

Circul puricilor, manevrele rozătoarelor, gladiatorii viorelelor.

Urlați, câini, urlați! Zeci de muște vă vor locui cozile.

În tot acest tablou, autentică nu este decât maturitatea atonă și blazată. Și, dramatic, dar pare că am câștigat.

S-au irosit atâtea copilării pentru zgura
așezată violent pe gene, pe hainele albe.

Printre copacii toaletați de ecarisor, mi-e rușine să privesc în față soarele care apare.

Cum să stai, în mijlocul mizeriei, și să te vadă la geam răsăritul?

N-aș vrea decât să mă pierd printre pomi și, când mă întorc, să-mi dau seama că au trecut trei sute de ani,

ca monahul din Heisterbach.