Fascinant cum intră în tine locurile
în care ai existat deplin,
şi fac din sufletul tău un oraş liniştit,
cu case aşa cum le iubeşti
îngrijite, pastelate,
cu cariatide solemne,
de soiul celor lângă care bătrânii săraci
şi copiii orfani
adorm profund.

Un oraș tihnit, acum, inima mea!
Subterane amiabile, cu vechi dictatori
ascultând muzica tuturor clovnilor trişti,
foste crame
şi acea zi aşteptată
în care se va spune: “Sunt liber ca omul!”

Dar, cu toate locurile
adunate în deplină armonie,
oraşul are melancolia cătunului aparte
în care apele, pădurile, oasele
au scris unica religie
în care au crezut şi câinii.