Seismogramă 3


Calc pe nisip-propria memorie. Totul este consemnat de liniile fine. Ca un cutremur pe seismogramă.
Dacă într-o zi tot nisipul lumii ar dispărea, aș căuta nebună și sterilă un petic de praf ca să mă rescrie.

Valurile fine și sincopate-toți cei cărora le-am uitat trăsăturile.
Mă holbez la firele de nisip pe care degetele arse de soare le prefiră, cu grijă,
și cei care trec pe lângă mine mă fixează cu privirea.
Ce este atât de interesant la nisipul din Palma ei.
Ce este atât de interesant la nisipul ei din palmă.
Mâna mea, oricât de voluntară, este impersonală. Toate mâinile, prefirând nisipul, sunt impersonale.

Am îngropat în nisip tot ce era mai frumos în mine,
inocența cu care am crezut
că nimic nu este atât de important
încât să ceară schimbări magistrale.
Reverberația ei seamănă cu mirosul florilor uscate
pe care nu te îndupleci să le arunci.

Nu înțeleg frumusețea mării, dar nici nu trebuie.
Fiecare val este o cădere de pleoape
și liniștea care urmează seamănă cu
netezimea pânzei peste mobila colțuroasă.
Soarele mă devoalează.
Nu se vede cum am îmbătrânit.
De vină este acea privire fixă pe care o dobândesc ochii obișnuiți să rămână multă vreme deschiși în apă.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 gânduri despre “Seismogramă

  • Instapress

    Aceasta poezie este minunata! Este o viziune poetica si o descriere in acelasi timp a unei sederi pe nisipul din Palma. Cuvintele tale sunt foarte evocatoare, reflectand atmosfera de liniste si seninatate pe care cadrul natural o inspira. Este o descriere realmente frumoasa si multumesc ca ne oferi acesteri momente de magie!

  • trustlink.ro

    Comentariul meu despre acesta descriere a memoriei este ca este foarte plin de emotie si melancolie. Nisipul este doar un simbol al trecerii timpului si a amintirilor care se pot sterge usor, la fel cum valul marii poate lua cu el toate trasaturile noastre uitate. Este o reflectie profunda asupra fragilitatii si impersonalitatii omului in fata maretiei naturii. Ne ingropam amintirile si frumusetea interioara in marea de nisip, dar in cele din urma soarele ne dezvaluie si adevarata noastra varsta. Este un text care te face sa te gandesti si sa te confrunti cu propria ta efemeritate.