Cătălina Cadinoiu

poezie

Sunt apolitică dacă apolitic înseamnă să mă oprească urletul hienelor și să-mi doresc să scriu o satiră despre năpârlirea lor. […]

Îl strig Doi ochi ca doi pui de vrabie și el întoarce capul. Îmi amintesc. În acea copilărie îmi amintesc. […]

Am lăsat acolo singura copilărie care a putut să educe un adult. Îmi pieptănam păpușile în apropierea sârmei ghimpate, știam […]

Ajut-mă să mă ridic: am căzut la granița dintre un măr prea copt și un soare de toamnă. Poate merit […]

I Pășesc cu frică pe marginea digului: poate la fiecare pas umilesc un mort. Acolo unde începe stuful nu ai […]

Îmi amintesc ziua în care mi-ai furat tu mica bicicletă, prietene. Veneai din dărăpănare. Purtai florile ei pe mâini. Eu […]

Îmi lipseai doar tu pe acest liman al jocului, dar a fost o fericire să te aștept. Știam cum vei […]

Trebuie să fii mereu atent ce fantoșe pui în ochi pentru adunătura prinsă între o mână care îndeasă călușul pe […]

Nu am crezut niciodată că voi deveni ceasul atâtor miracole. Exista o lume pentru care nu mai port niciun zgomot: […]

Lasă timpurile revolute: acolo eu nu mai sunt.Azi descriu o fereastră pe care o deschizica să urezi o dimineață fericită […]

Nu am știut să fiu ceva moderat și discret pentru tine, ca un evantai,iar azi un clopot de sticlă este […]

O lume însăilată căreia orice nouă șlefuire nu-i mai aduce decât un plus de ridicol. Arena unui bâlci regizat la […]