Cătălina Cadinoiu

poezie

Rugăciunea din livadă Te ascunzi în spatele casei -unde nu există frică, nici paloare, doar purpura unui soare care apune […]

Ascunde-te în spatele casei. Roagă-te în spatele casei. Unde nu există frică, nici paloare, doar purpura unui soare care apune. […]

Ne vezi chipurile ca niște corăbii pustiite de ciumă. Vezi sarabanda lumii care dansează pe giulgiu. Sigur vezi și câinele […]

Atunci, ultima dată, v-am spus că mă întorc la toamnă. Nu vom mai fi atunci. Ba da, veți fi pentru […]

Sunt apolitică dacă apolitic înseamnă să mă oprească urletul hienelor și să-mi doresc să scriu o satiră despre năpârlirea lor. […]

Am găsit o stradă pe care aș putea să merg până dispare conceptul de stradă. Am mai mers pe astfel […]

Îl strig Doi ochi ca doi pui de vrabie și el întoarce capul. Îmi amintesc. În acea copilărie îmi amintesc. […]

Am lăsat acolo singura copilărie care a putut să educe un adult. Îmi pieptănam păpușile în apropierea sârmei ghimpate, știam […]

Ajut-mă să mă ridic: am căzut la granița dintre un măr prea copt și un soare de toamnă. Poate merit […]

I Pășesc cu frică pe marginea digului: poate la fiecare pas umilesc un mort. Acolo unde începe stuful nu ai […]

Îmi amintesc ziua în care mi-ai furat tu mica bicicletă, prietene. Veneai din dărăpănare. Purtai florile ei pe mâini. Eu […]

Îmi lipseai doar tu pe acest liman al jocului, dar a fost o fericire să te aștept. Știam cum vei […]