aristidecatalina

Mă numesc Palagheia

Mă cheamă Palagheia, domnule jandarm. Când îmi abandonam copiii, oamenii îmi spuneau „Palahie, Palahie, te bate Dumnezeu!” Femeie de pală. […]

Anton, profesorul de matematică are palmele caracude, spun uneori corigenţii. Un soi de ură pe cale de dispariţie. Palme late, […]

Am sărutat icoanele ca să nu se întristeze bunica mea, Ecaterina. Era mândră ca un general de brandenburgurile mantalei să […]

Judecaţi-mă, frumoşilor! Am fost Cuzma, aveam harmoşcă şi raniţă cu peşte uscat. Judecaţi-mă, curtenilor! Am făcut feţe de masă din […]

Din butcă te-au culcat în living-room, Ulia. Ţi-au pus cârjele pe umeri ca pe un soţ beat. Te-au amăgit cu […]

Tata doboară salcâmul. Îi spune o poveste moldovenească să se desprindă scoarţa. Judecata bună din care face tata ţuică. Straşnică […]

Mamă, sunt bine, valsul meu descrie un buzunar peticit, pe şorţul ciroticei Palagheia. Ah, în jurul ochilor tăi, valsul meu […]

Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinţii mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile […]

În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai. Nu ştiam dacă trebuie, mai întâi, să-i şterg lui nămolul din […]

Şi-a snopit din bătaie mama până ce aceasta şi-a dat ultima suflare. Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă loveşte cu […]

Milesianul stă pe lijanca pe care a murit bunicul tău, Tutov. Masează pielea copilului cu ulei de cătină, iar cu […]

„Cărţile sunt lungi scrisori adresate prietenilor.” Jean Paul Lilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre. Mama mea, Liuba are […]