Cătălina Cadinoiu

Rugăciunea din livadă

Te ascunzi în spatele casei -unde nu există frică, nici paloare, doar purpura unui soare care apune -și te rogi. […]

Ascunde-te în spatele casei. Roagă-te în spatele casei. Unde nu există frică, nici paloare, doar purpura unui soare care apune. […]

Ne aflăm în fața unui șir de numere cu rație consecutivă și trebuie să-l grupăm ca pe un mănunchi răvășit […]

Calc pe nisip-propria memorie. Totul este consemnat de liniile fine. Ca un cutremur pe seismogramă. Dacă într-o zi tot nisipul […]

Ne vezi chipurile ca niște corăbii pustiite de ciumă. Vezi sarabanda lumii care dansează pe giulgiu. Sigur vezi și câinele […]

Atunci, ultima dată, v-am spus că mă întorc la toamnă. Nu vom mai fi atunci. Ba da, veți fi pentru […]

Sunt apolitică dacă apolitic înseamnă să mă oprească urletul hienelor și să-mi doresc să scriu o satiră despre năpârlirea lor. […]

Am găsit o stradă pe care aș putea să merg până dispare conceptul de stradă. Am mai mers pe astfel […]

Îl strig Doi ochi ca doi pui de vrabie și el întoarce capul. Îmi amintesc. În acea copilărie îmi amintesc. […]

Am lăsat acolo singura copilărie care a putut să educe un adult. Îmi pieptănam păpușile în apropierea sârmei ghimpate, știam […]

Ajut-mă să mă ridic: am căzut la granița dintre un măr prea copt și un soare de toamnă. Poate merit […]